joi, 13 martie 2008

Nu lasati sansa sa treaca pe langa voi


Sunt momente in viata cand trebuie sa iei o decizie: tii cont de prejudecati sau iti urmezi instinctul?
Cam intre alternativele astea am avut eu de ales cand prietena mea m-a invitat sa merg cu ea la Istanbul. Toate parerile pe care le auzisem si toate sfaturile ma descurajau. "Nu e bine sa va duceti doua fete singure. O sa va fure de pe strada!", "Acolo, daca nu mergi cu un barbat de mana, e periculos!", "O sa trebuiasca sa va imbracati cu fuste pana in pamant!", "O sa va fie frica sa iesiti pe strada!". Ei bine, nu mi-am ascultat cunostintele. Si stiti ce? Bine am facut. Mi-a fost mai greu sa o conving pe mama ca aveam de gand sa ma intorc intreaga acasa dar, cu chiu, cu vai, am reusit.
A fost una dintre cele mai frumoase experiente. Stramtoarea Bosfor, cu vapoare de toate marimile, are un trafic mai aglomerat decat bulevardul Magheru la orele de varf. Atat traficul marin, cat si cel rutier se desfasoara in cea mai splendida nebunie. Nu exista reguli sau ordine. Trece primul cel mai tupeist. Nu astepta sa ti se acorde si nu acorda prioritatea. Doar vegheaza-ti fata si fundul, fii sigur pe volan si baga-te, altfel s-ar putea sa nu te mai urnesti niciodata din loc. Am vizitat moscheele, m-am descaltat si m-am infasurat in materiale albastre de la gat pana la pamant, dar inaltarea spirituala pe care ti-o ofera locurile acelea marete, pline de liniste si armonie, fac sa merite inscrierea in normele lor de conduita. Singurul aspect in privinta caruia m-am simtit straina a fost vestimentatia. Acolo multe dintre femei inca mai poarta vestmantul traditional, format din haine pana in pamant si voal pe fata, iar dintre cele care erau imbracate modern nu am vazut niciuna in pantaloni scurti sau fusta mai scurta. Si totusi era aproape august, cu temperaturi de peste 35 de grade zilnic, iar ei, mai ales batranii, se uitau lung la noi si comentau probabil din cauza ca purtam pantaloni scurti. Dar niciun incident major nu s-a iscat nici din aceasta cauza.
Totul a fost splendid. Oamenii primitori, mancarea buna, privelisti mirifice. Si cand ma gandesc ca eram cat pe ce sa ratez una dintre cele mai frumoase experiente numai pentru ca aplecasem urechea la niste prejudecati nefondate. Asa ca, ori de cate ori vi se iveste o ocazie ce voua instinctul va spune ca promite, nu o lasati sa treaca! S-ar putea sa nu mai fiti niciodata pusi in fata cu ea.

2 comentarii:

dorin spunea...

Ma bucur pt. tine , draga Madalina, ca ti-ai facut blog
si, astfel, comunici mai placut cu lumea.

Poate ii ajuti pe colegii tai sa-si faca si un blog comun, in care sa depanam amintiri.
Pot sa va trimit, daca mai gasesc, si o serie de poze facute impreuna in anul I.

Cu cele mai bune ginduri amicale,
Dorin Popa

Madalina Buzincu spunea...

Un blog comun inca nu avem, dar avem o adresa la care puteti gasi adresele de blog ale colegilor mei: jurnalistii.wordpress.com
Va multumesc ca ati binevoit sa-mi lasati aici gandurile dvs. frumoase.